Recunosc exitenta a cinci dimensiuni, patru planuri existentiale si unul amorf intalnite in multe filosofii oculte. Exista planul fizic, planul astral, planul mental, planul spiritul si Spiritul, nivel amorf lipsit de legi compus din chintesenta. Fiecare dintre planuri sunt emanari din Spirit, ficare emanand din cel precedent. Pornind de la aceste concepte voi face presupunerile ulterioare. E posibil ca corpul care ajunge in astral lasa in planul fizic materia insa pastreaza forma, la nivelul planului mental spiritul este lipsit de forma insa ramane cu energia informatizata, la nivelul planului spiritual spiritul este lipsit de informatii ramanand energie pura, in cele din urma se contopeste cu Spiritul unindu-se cu chintesenta. In Spirit nu mai putem vorbi despre suflet ca identitate aparte ci ca un tot intreg pentru ca in haos nu mai poate fi vorba de delimitare. Orice suflet pentru a se contopi cu Spiritul are nevoie de o constientizare larga a propriei existente si a existentei spirituale si este necesara trairea unui mod de viata dictat cumva de aceasta constientizare. Sufletul ce nu indeplineste aceasta conditie, este intors la nivelul fizic pentru ca el sa poata iar evolua de la acest nivel.
Daca orice dorinta este proiectata de jos in sus pentru a obtine ceva schimbari in planul fizic prin manipularea elementelor superioare, atunci nu se poate vorbi despre o proiectie la nivelul Spiritului pentru ca ar insemna ca ii atribuim Spiritului o vointa, deci o forma de manifestare ceea ce contravine conceptiei ca este amorf. Tot ce posibil ca proiectia volitiva are loc la un nivel in care este prezenta o forma de manifestare a informatiei, acest plan e cel populat de zei, dumnezei, demiurgi si egregori. Deci si acel „cosmos”, sau acea cumulare de energie universala despre care se crede ca ar putea lucra asupra unor scopuri personale nu este nimic altceva decat un alt egregor modern, asupra caruia lumea nu sta cumva sa il defineasca, creand din el doar generator de dorinte indeplinite. Iar aceasta teorie se pune in acord cumva cu cea a gnosticilor despre un demiurg ce a creat lumea si despre un Spirit superior acestui demiurg. Iar noi reese ca suntem emanatii divine a acestui mare Spirit, sau mai exact suntem Spiritul manifestat in planurile fizice. Ceea ce rezulta ca daca spiritul tinde spre transcendizarea finala prin contopire cu Spiritul este prin esenta sa superior oricarei divinitati, pentru ca cautam intoarcere la esenta pura, pe cand orice demiurg este o forma limitata.
Posibil ca omul nu este nimic altceva decat o forma fizica de existenta a divinitatii, o divinitate restransa de planul fizic, de aici se explica setea de spiritualizare a oamenilor sau prezenta unei constiinte cosmice. Aceasta sete este dictata de o tendinta de a reveni la esenta primordiala. Dorinta asupra careia este contrapusa o tendinta materiala de a ramane in limitele planului fizic.
