Ne trezim sau mai adanc ne adancim in somn? Sau in somnul acesta ne visam ca fiind treji? Dupa ce ne indopam cu tone de divertisment, mai aveti voi timp sa ganditi ca ceva nu sta bine? Este o autoflagelare, o pocainta a omului contemporan sa contempleze cinci minute isteric asupra compromisurilor ce le face cu sine insusi dupa ce consuma o ora de "pornografie". Se simte si crede ca se afla in afara a orice pervertire mintala intentionat sustinuta de indata ce constientizeaza sistematic aceasta intentie de sustinere a pervertirii. Sunteti atat de presus de asta incat niciodata nu va este lene sa va intoarceti la aceleasi discutii despre fragilitatea volitiva a omului. Suspiciosi, sceptici? Atat de mult incat ajungeti sa aderati la aceeasi moda a suspiciunii si scepticismului. Asta ne uneste, frica constanta si neputincioasa in fata sistemului de parghii.
Suntem cu totii martori la un fenomen interesant: considerand ca informatia este putere, de ce omul secolului nostru, atat de informat, se simte mai slab ca niciodata? Propaganda informatiei ne dezmierda prin multitudinea ei, mereu alta, mereu intriganta si controversata. Iar noi entuziasmati, si mereu bulversati prindem din zbor orice mesaj subtil.
La fel ca romanii antici, ne mijim privirile pentru a vedea in arena luptele dintre date, si ne incredem in puterea degetului nostru mare cand decidem soarta unui mesaj. Jocurile de idei sunt atat de captivante pentru ca ajungem sa exprimam o opinie proprie, asta presupune ca cineva ne asculta, iar noua ne place sa fim ascultati. Cat de adevarati ne simtim mai ales atunci cand parerea noastra "coincide" cu opinia publica. Opinia publica! Nu stii niciodata daca ai creato sau ai aderat la ea. Intre timp, cand clocotea sangele in arena, barbarii au rasturnat lupoaica de pe piedestal.Drama lupoaicei si mesajului-ca piedestalul lor nu se afla in arena. Acestea fiind spuse, ma intorc la ideea initiala: tot ce este reclamat sau sustinut de sus pana jos se afla in arena, iar tregedia noastra este lipsa de finete necesara pentru a vedea de unde pana unde se intinde arena.
Suntem cu totii martori la un fenomen interesant: considerand ca informatia este putere, de ce omul secolului nostru, atat de informat, se simte mai slab ca niciodata? Propaganda informatiei ne dezmierda prin multitudinea ei, mereu alta, mereu intriganta si controversata. Iar noi entuziasmati, si mereu bulversati prindem din zbor orice mesaj subtil.
La fel ca romanii antici, ne mijim privirile pentru a vedea in arena luptele dintre date, si ne incredem in puterea degetului nostru mare cand decidem soarta unui mesaj. Jocurile de idei sunt atat de captivante pentru ca ajungem sa exprimam o opinie proprie, asta presupune ca cineva ne asculta, iar noua ne place sa fim ascultati. Cat de adevarati ne simtim mai ales atunci cand parerea noastra "coincide" cu opinia publica. Opinia publica! Nu stii niciodata daca ai creato sau ai aderat la ea. Intre timp, cand clocotea sangele in arena, barbarii au rasturnat lupoaica de pe piedestal.Drama lupoaicei si mesajului-ca piedestalul lor nu se afla in arena. Acestea fiind spuse, ma intorc la ideea initiala: tot ce este reclamat sau sustinut de sus pana jos se afla in arena, iar tregedia noastra este lipsa de finete necesara pentru a vedea de unde pana unde se intinde arena.
