"Orice convingere este o închisoare"ne zice Nietzsche. Imi pare ca prea excesiv a tratat subiectul marele filosof sau eu nu pot vedea in afara convingerilor un om hotarat. Detinutii convingerilor isi trag o plapuma peste lumea din afara lor, observand doar suma de evenimente ce confirma credintele proprii. Aceasta adanceste mai mult ordinara minciuna ce si-o spun in fiecare zi, intrand de fiecare data intr-o furie cand ceva sau cineva incearca sa le zdruncine cortina de fier. Fericiti sunt acestia, ca a lor este imparatia cerurilor, doar ca singuri se vor simti in propriul cer si imparatie. Fiecare din noi suntem intr-o masura mai mare sau mai mica robii unor idei cu care ne ingropam si cu care ne ingroapa. Masura fermitatii unora este dictata pana la urma de factori diversi: autoritati, comunitati. Cat de greu ne va fi sa acceptam lucruri ce vin din afara acestor factori. Si de ce ar trebui pana la urma sa ne deplasam cortina de fier pentru un adevar strain? Exista macar un adevar fundamental si daca chiar exista am risca noi sa stricam o fortareata ideologica, un sendiment ideologic pentru o cauza dubioasa? Adevarul mereu va fi langa noi, si totusi mereu departe. Compus din elemente ce ne bombardeaza viata zi de zi, ar trebui in fiece clipa sa ne revizuim propriul sistem de credinte, sa plutim mereu nesiguri printr-o supa de definitii, pentru ca sa sfarsim cu o dezamagire in fata gropii, afland acolo marele adevar ce atat de categoric l-am refuzat pana atunci. Probabil aceasta si presupune o elasticitate conceptuala si voiciune a spiritului, de a construi mereu un adevar incomod.
La polul opus celor detinuti, se gasesc curvele ideologice. Oameni lipsiti de principii ce sar neobositi din poala unor concepte in alta cu cele mai comode. Sa revizuiesti continuu cele mai comfortabile si de obicei cele mai larg acceptate principii pentru ca mai apoi sa ti le asumi, este pentru mine cea mai josnica perversiune care o poate face omul cu spiritul sau. Astfel de oameni fug repede sa iti bage sub nas toane de legi, norme si coduri pentru a-si apara adevarul sau. El are in spate o intreaga comunitate care sa il sustina si sa il mangaie pe cap cand cineva incearca sa puna la indoiala normele si principiile carora aprtine, o comunitate ce va da mereu sincron din cap, gen "cum si-a permis el asa ceva". O voi bolsevici, ce pareati atat de invincibili, mai bine a-ti fi ramas sa plangeti printre ruine decat sa va gaseasca acum istoria cu flacarile democratiei atat de inalt ridicate. Si voi fascisti neinfricati, mai bine mureati toti pana la urma cu svasticile mandru arborate, decat sa acceptati acum ca a-ti apartinut unui plan monstruos.
O convingere nu poate exista decat intr-o forma dusa la doua extreme, ce exista intre ele nu este altceva decat o totalitate de compromisuri facute cu noi insine.
