De fapt cand vreai sa formulezi ceva, cred te prinzi la gandul ca cuvintele nu ajung pentru a descrie o stare, un gand. Suntem limtati si blestemati sa putrezim in noi cuvinte nespuse, inexistente. E ca si cum ai vrea sa expui ceva inedit, si iti dai seama ca nu a iesit decat o jalnica umbra, mediocra a adevaratelor minuni si fantasmagorii ce se nasc pentru o clipa, si dispar pentru totdeauna, lasand in urma un hohot batjocoritor.
Gandurile rad de noi ce suntem, artisti ratati ai exprimarilor, mereu in cautare de culori si profunzime. De asta admiram creatia, pentru ca manifesta cel mai fidel ceea ce simtim, pentru ca genialul artist a gasit cum sa exprime ceea ce noi nu putem exprima. Si privind, ascultand, citind te regasesti in totalitate si consumi acea lipsa de redactare, acel handicap. De asta cine a spus ca comunicarea l-a evoluat pe om, nu s-a gandit ca comunicrea e si acel blestem care il impedica in a evolua.
Chiar daca am manifesta prea fidel ce simtim, oricum vom gasi o cale sa inabusim ceea ce nu ne este convenabil sa acceptam.
Cine are urechi sa auda ce vreal el, cine are ochi sa vada cum le convine lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu